E vineri seara,urmeaza multasteptatul si binevenitul sfarsit de saptamana,iar eu am un singur plan pentru in seara asta:sa ma asez pe canapea,sa zac toata noaptea si sa ma uit la un film.

Imi las geanta si ma duc in bucatarie pentru ca am pofta de o ciocolata calda.

In timp ce imi pun zahar,mult zahar si ma gandesc la tine si la sfarsitul de saptamana ce urmeaza sa-l petrecem impreuna,aud o voce atat de suava,atat de angelica,atat de dulce,voce care ma duce printre nori si imi arata lumea asa cum orice om si-o imagineaza ca fiind Raiul.

Vocea care imi inunda bucataria e atat de aproape,atat de aproape de mine,chiar langa urechea mea,dar inainte sa ma intorc,doua maini mari si calde ma iau in brate inundandu-mi trupul cu toate zburatoarele de pe glob plus alte specii ce se perinda prin imaginatia mea.

Esti tu,singura persoana pe care vreau sa o vad,sa o simt si sa o ascult in momentul asta.

Singura persoana a carei simpla prezenta in camera mea ma face sa zambesc.

Zambetul tau ma face sa-mi pierd mintile,asa ca imi pun mainile pe dupa gatul tau si te sarut cum nu am mai facut-o pana acum.

Mainile tale se strang tot mai tare pe langa trupul meu.Acum te vad,te simt si te aud soptindu-mi lucruri mai frumoase decat ce ii spunea Romeo Julietei sau oricare doi indragostiti din vremuri antice.

Mana ta catifelata incearca stangaci sa imi dea la o parte parul de pe fata,iar degetele tale imi mangaie usor buza de jos inaintea altui sir de saruturi de care suntem atat de flamanzi din cauza distantei ce ne desparte.

Iti simt rasuflarea mai rapida,mai puternica si palmele coborand incet spre coapsele mele.

Sarutandu-ma,ma ridici de pe podea si ma duci in brate in sufragerie unde ma asezi usor pe canapea…

Vreau sa ma tii stans la pieptul tau cald ca si cum as fi singura urma de viata pe care o admiri,pe care o iubesti,pe care o adori.

As vrea sa imi soptesti suav in ureche:”Te iubesc prea mult ca sa iti dau doar luna de pe cer,stelele,pamantul,soarele si toate celelalte corpuri spatiale.E prea putin ca sa-ti arat cat de mult te iubesc!”apoi aceste vorbe atat de dulci sa fie purtate de valuri,dincolo de orizont,iar tu sa imi daruiesti cel mai romantic si mai intens sarut din toate timpurile.

Te iubesc.

Si zbor

Si zbor

Atat de sus

Si deodata cad

Vantul imi ridica rochia cu volane

Parasuta se deschide

Si eu stau

Ascultand vantul si pulsul

Vazant apusul

Gandindu-ma la tine.

Plangand.

Cu lacrimi ce razele soarelui

Le transforma in mici

Perle ce-mi aluneca pe obraz

Perle ce stau la gatul tau

Iar tu te uiti la perle si te gandesti

La mine.

Pentru ca ma iubesti

Si pentru ca vrei sa ma strangi

La pieptul tau

Cald.

Pentru ca stau langa tine

Si suspin

Jucandu-ma cu

Degetele tale

Moi

Si sarutandu-le cu

Buzele mele

Fierbinti

Cere iti provoaca fluturasi.

Fluturasi care zboara

Cu mine

Si ma incanta cu cu culorile

Lor.

Sunt fluturasii desenati

Atat de frumos pe

Parasuta mea.

Si tu stai

Si eu stau

O vesnicie.

Si ne uitam unul la altul

Si ne jucam cu degetele

O vesnicie

Pentru ca…

Ne iubim.

O poveste de dragoste

Vacanţa asta, neavînd ce face, am rugat-o pe mama să îmi cumpere, sau sa îmi caute prin bibliotecă măcar cîteva cărţi frumoase, de dragoste sau de aventură – preferatele mele – care i-au plăcut ei mult cînd era de vîrsta mea, sau  chiar mai mare.

Din cele cinci cărţi pe care mi le-a recomandat, una singura m-a impresionat foarte mult, fapt care m-a determinat chiar să vărs cîteva lacrimi odată cu sfîrşirea ultimelor capitole ale romanului “Invitaţie la vals” de Mihail Drumes.

O carte genială de dragoste în care eroul principal este un student la Facultatea de Drept care se indrăgosteşte la un bal studenţesc de o colegă de la Litere pe cîntecul “L`invitation de la vals”de Weber.

Cei doi tineri, Tudor şi Mihaela, se iubesc cu pasiune, îşi scriu scrisori emoţionante în care încearcă să-şi explice trăirile ameţitoare ce-i cuprind asemeni unui vals, defapt toată gama de sentimente pe care le trăieşti cu o viteză uluitoare atunci cînd iubeşti prima dată pe cineva: veselie şi exuberanţă neobişnuită, ştrengării fermecătoare, teama că unul din parteneri nu este iubit suficient de mult de celălalt, dorul, încăpăţînarea, ambiţia şi orgoliile.

Iubirea dintre Tudor (Dorul) şi Mihaela (Aimee) provoacă o combustie sufletească cititorului, care suferă şi trăieşte  alături de cei doi protagonişti, un fel de Romeo şi Julieta contemporani, o dragoste înaltă asemeni unui curcubeu. Iar curcubeul  apare după ploaie…Sentimentele adevărate se transmit pure şi strălucitoare, după moarte…
Dupa moartea Mihaelei. A Aimeei. O poveste de dragoste prea frumoasă, ca să se sfîrşească altfel.
Cei care se sinucid din dragoste, din prea mare dragoste, nu sunt oameni obişnuiţi, sunt zei,părerea mea. Zei care se implică întru totul în mrejele pasiunii.

,,Prea-plinul sufletesc îmi creştea dimensiuni uriaşe, sfîşiindu-mi pielea care n-avea cum să mă mai încapă. Mă înălţasem în propriii mei ochi, deasupra tuturor oamenilor.  Astfel, universului, alcătuit din mine şi Mihaela, i se subordonau toate celelalte universuri, iar eu eram (…) o zeitate de care atîrnă viaţa şi moartea “

După mine este un roman nemaipomenit pe care vi-l recomand cu toată căldura să-l savuraţi cîndva.

Beatrice Alexandra Prioteasa

Liceul teoretic Alexandru Vlahuta,Bucuresti.

Clasa aVIII-a B

Acesta este unul dintre ele!

Enjoy!

Barbă lungă de frică

Întuneric. Frig. Umed. Îngust. Haine sfîşiate. Pumni încleştaţi. Bare strîmbe şi ruginite. Ochi sticloşi. Zgomote interpretabile, dar de nedescifrat. Da, din fericire, nu sunt stră-stră-stră..nepoata lui Jane Austen.

Ei bine, aşa incepe biografia incredibilă a celui care ar fi meritat să fie pe coperta Time Magazine, şi anume: Moş Crăciun!

După o copilarie deplorabila în care nu a fost nimic altceva decît cel mai rău dintre cei răi făcînd cele mai teribile infracţiuni, de la tîlhărirea unei băbuţe pe stradă pînă la spargerea tuturor parbrizelor de pe cîteva dintre străzile principale ale New Yorkului, a ajuns la şcoala de corecţie. În această minunată unitate de învăţămînt i se deschide “apetitul” antreprenorial. Dar va fi ultima noapte la carceră, pentru că, Rudolf, animalul său de casă, îl va salva. Îl va salva pentru că are cu ce: cu maşina tunată la MTV, la “Pimp my ride”. După ce scapă de la şcoala de corecţie, şi după ce admiră maşina şi noul sistem de boxe ultimul răgnet, ajunge în Honolulu, ascultînd Metallica, unde pune bazele afacerii cu jucării. O afacere diabolică dealtfel, scopul său fiind furtul inocenţei copiilor pentru că, dacă n-ar fi existat de la bun început, nici unul din noi n-ar mai fi suferit “maturizarea” adusă de aflarea veştii că NU există Moş Crăciun.

Dar cum nu se poate descurca de unul singur, apeleaza la spiriduşii săi care trăiesc pe străzile Chicagoului,  hrănindu-se cu resturile unei pizzerii italiane. Însă tînărul nostru moş are şi probleme. Crăciuniţa, mama lui bolnavă de Alzheimer, dă vina pe el afirmînd că toată povestea este inventată de el şi de bunicuţa Scufiţei Roşii la un cappuccino. Să nu uităm însă de “hohoho-ul” specific, care este de la astmul bronşic, boala ereditară în familia moşului. Dar ce-i cu roşul costumului preferat ? Ei bine, roşul aprins se datorează pasiunii secrete pentru toreadori. Deşi e tînăr, moşul are o barba luuuungă, efect al fricii de tot ce înseamnă lamă ascuţită, motiv pentru care a renunţat de mult la sanie şi a furat, desigur, maşina renului. Iar acum, copii, dacă vă întoarceţi uşor, uşor şi vă uitaţi în spate, o să-l vedeţi scoţînd limba la voi !

Beatrice Alexandra Prioteasa

Clasa a VIII-a B

Liceul Teoretic „Alexandru Vlahuţă”

Unii in bine,altii in rau.

Eu fac parte din a doua categorie.

Cand eram mica aveam alte griji.

Nu ma interesa cum ma imbrac,santieristii mi se pareau oameni de treaba,iar persoanele in varsta mi se pareau cele mai dragalase si iubarete.Acum nu pot sa ies din casa cu o anumita bluza daca am o culoare care nu se potriveste la pantaloni,santieristii ma fluiera si fac ca niste maimute ce vad o banana,iar batranii mi se par patetici cu grijile lor duse la extreme,iar noile chestii dragalase sunt baietii..care dealtfel nu sunt absolut deloc “dragalasi”.

Ei bine,vreau sa fiu dinnou fata care eram inainte.Fata pe care toti o strigau cu mandrie “Betty”!

Vreau sa fiu iar fata care nu injura,care nu gandeste lucruri rele despre altii,care nu se gandeste numai la ea,care cade si rade…care se ridica zambind si spune ca nu are nimic,chiar daca  ii vine sa planga.Fata care se ridica si pleaca mai departe in cautare de noi aventuri,de noi trairi.Fata care nu renunta,orice ar fi.

Imi e dor de fata aia care sa batea cu toti baietii si care se aseza pe jos,nu ca acum cand da cu mana pe banca sa nu cumva sa fie vreun smocusor de praf..de fata aia care ii batea pe baieti la toate jocurile pe playstation,mai ales la ala cu biciclete pentru ca aveam o viteza uimitoare in deget[trebuia sa apesi foarte repede ca sa prinda mai multa viteza].

Imi e dor de fata care striga la tigani:”Fiare vechi,haine vechi,ia-l pe tactu’ de urechi!”si fugeam de rupeam pamantul.

Mi-e dor de fata care nu se supara DELOC..indiferent ce ii faceai.

Imi e dor de fata care visa ca o sa mearga pe luna cu un seslong si o lopatica si de fata care isi facea 4 prieteni pe zi in parculet si care ii batea cu lopatelele in cap.

Imi e dor de fata care dormea dupaamiaza si se trezea sa manance biscuiti cu mar si in caz ca nu dormea,mergea la mamaie si incerca sa o lamureasca de faptul ca in 5 minute a avut timp sa adoarma,sa viseze si sa se trezeasca si al carui vis nu era un laptop,sau sa il cucereaasca pe x sau mai stiu eu ce cacat..era sa ii ia tata o trotineta albastra cu ghidon de spuma,sau de fata care ii rupea mamei tocurile,nu cea care le cauta acum prin magazine.

Eram o fata cu o personalitate atat de mare..o fata de care toti baietii pe care i-a cunoscut au spus:”cand vorbesc cu tine,paca vorbesc cu cel mai bun prieten al meu:.Imi placea fata aia care se dadea in leagan si care cadea in cap de cele mai multe ori pentru ca era slaba si usoara si aluneca pentru ca nu se tinea bine,apoi,ca de fiecare data,radea pana ii dadeau lacrimile,sau care merge in parc ca sa se dea in leagan,nu ca sa se poata gandi mai bine la ce sa ii spuna a doua zi lui x cu privire la situatia y.

E greu.

Am pierdut-o pe fata aia,am pus-o bine si nu mai stiu unde am pus-o.

Si regret..atat de mult.

Urati-mi succes in cautarea ei.Promit ca o sa o caut.

Topsy Creet.

Eu,mereu cand ma uit la stele sunt fascinata.Parca este o alta lume in care intru in fiecare seara,stand si uitandu-ma la ele de la geamul camerei mele.

Sunt niste chestii atat de…pure,de simple,de elegante…niste luminite in patura neagra noptii,niste sperante alea oamenilor lipsiti de forta,ca niste lumini la capetele tunelelor.

Sunt atat de marete,dar totusi atat de mici,acolo,pe cer.

Sunt ca niste suflete ale  oamenilor,a caror lumina ce semnifica dragostea,palpaie cand te uiti le ele,ca un raspuns la melancolia ce te cupride mereu,noaptea,la geam,doar tu,gandurile si amintirile tale frumoase.

Mereu mi-am respectat teoria despre stele.

Stelele sunt sufletele oamenilor importanti,care au avut ceva bun de spus in timpul vietii si care,acum,vegheaza lumea,de acolo de sus,noaptea,ca nimic rau sa nu ni se intample. Oameni care au vrut sa fie in continuare alaturi de noi,la bine si la rau.Pentru totdeauna.

Dupa moartea celebrului cantaret,Michael Jackson,pe care il admir,ma uit la stele cu mai mult interes.Poate vad ceva,poate steaua lui,sufletul lui,avand in vedere ca a avut un respect deosebit pentru oameni si a avut atatea de spus,poate ca steaua lui palpaie mai ceva ca Luceafarul.Cred ca acest om a avut cea mai mare inima,cel mai bun suflet.

Ei bine[am cam deviat de la subiect]aseara am vazut o minune.

Am vazut o stea cazatoare.Prima mea stea cazatoare a trecut prin fata geamului meu…imediat mi-am pus o dorinta,dar de fericire,nu prea aveam idei.Intr-un sfarsit,m-am decis asupra dorintei si mi-am pus-o[sper sa se si indeplineasca].STOP!Nu am spus si teoria stelei cazatoare.

Eu cred ca atunci cand cade o stea,in special dupa ce moare o stea[aici are alt sens(Michael Jackson si altii)],se naste o stea[acelas inteles].

Spre exemplu:Elvis.A murit Elvis,Beatles.Beatles e ca si cum nu ar mai fi,Michael Jackson.Michael Jackson a murit,next!

Deci asteptati-va la o alta era a muzicii…artei in special.[nu se stie daca tot muzica provoaca furori in randul oamenilor,ca pana acum]

Pe curand.

Topsy Creet.

There are too many photos with the King to put those here.

The most inocent man I ever seen!

God bless your soul!

Eu am gasit cateva solutii!

La mine au mers,dar cred ca merg si la altii.

1.o cana sanatoasa cu lapte si biscuiti cu ciocolata…multa muzica,mult zgomot,multa energie pentru zbantuiala…si cam atat.Daca ai si un pat in care sa topai fara sa treci prin el,e ok!
2.un bun prieten care sa te bine dispuna si dulciuuuri!!!                                                                                                                                                            3.niste bani de cheltuit in stanga si in dreapta pana te apuca damblaua.                                                                                                                          4.o cafea rece,o foaie de hartie si un pix cu multa mina in care sa scri absolut tot ce iti trece prin cap in momentul ala[ajuta la descarcarea de nervi]                                                                                                                                                                                                                           5.[nu in ultimul rand] o iesire in parc,la aer liber,la un film,sau un magazin cu cei mai buni prieteni[atentie!]fara secrete,fara retineri…simte-te bine,razi din orice rahat…simte-te cel mai bun si cel mai liber si lipsit de griji om de pe suprafata planetei.

Cam astea ar fi modalitatile pe care le-am incercat si care  au tinut cel putin la mine.

Hai sa facem o lume mai buna si mai fericita!

Distractie placuta!

Topsy Creet.