Si acesta este al doilea articol publicat .[din doua]
O poveste de dragoste
Vacanţa asta, neavînd ce face, am rugat-o pe mama să îmi cumpere, sau sa îmi caute prin bibliotecă măcar cîteva cărţi frumoase, de dragoste sau de aventură – preferatele mele – care i-au plăcut ei mult cînd era de vîrsta mea, sau chiar mai mare.
Din cele cinci cărţi pe care mi le-a recomandat, una singura m-a impresionat foarte mult, fapt care m-a determinat chiar să vărs cîteva lacrimi odată cu sfîrşirea ultimelor capitole ale romanului “Invitaţie la vals” de Mihail Drumes.
O carte genială de dragoste în care eroul principal este un student la Facultatea de Drept care se indrăgosteşte la un bal studenţesc de o colegă de la Litere pe cîntecul “L`invitation de la vals”de Weber.
Cei doi tineri, Tudor şi Mihaela, se iubesc cu pasiune, îşi scriu scrisori emoţionante în care încearcă să-şi explice trăirile ameţitoare ce-i cuprind asemeni unui vals, defapt toată gama de sentimente pe care le trăieşti cu o viteză uluitoare atunci cînd iubeşti prima dată pe cineva: veselie şi exuberanţă neobişnuită, ştrengării fermecătoare, teama că unul din parteneri nu este iubit suficient de mult de celălalt, dorul, încăpăţînarea, ambiţia şi orgoliile.
Iubirea dintre Tudor (Dorul) şi Mihaela (Aimee) provoacă o combustie sufletească cititorului, care suferă şi trăieşte alături de cei doi protagonişti, un fel de Romeo şi Julieta contemporani, o dragoste înaltă asemeni unui curcubeu. Iar curcubeul apare după ploaie…Sentimentele adevărate se transmit pure şi strălucitoare, după moarte…
Dupa moartea Mihaelei. A Aimeei. O poveste de dragoste prea frumoasă, ca să se sfîrşească altfel.
Cei care se sinucid din dragoste, din prea mare dragoste, nu sunt oameni obişnuiţi, sunt zei,părerea mea. Zei care se implică întru totul în mrejele pasiunii.
,,Prea-plinul sufletesc îmi creştea dimensiuni uriaşe, sfîşiindu-mi pielea care n-avea cum să mă mai încapă. Mă înălţasem în propriii mei ochi, deasupra tuturor oamenilor. Astfel, universului, alcătuit din mine şi Mihaela, i se subordonau toate celelalte universuri, iar eu eram (…) o zeitate de care atîrnă viaţa şi moartea “
După mine este un roman nemaipomenit pe care vi-l recomand cu toată căldura să-l savuraţi cîndva.
Beatrice Alexandra Prioteasa
Liceul teoretic Alexandru Vlahuta,Bucuresti.
Clasa aVIII-a B
