Cu trecerea timpului toti ne-am schimbat.
Unii in bine,altii in rau.
Eu fac parte din a doua categorie.
Cand eram mica aveam alte griji.
Nu ma interesa cum ma imbrac,santieristii mi se pareau oameni de treaba,iar persoanele in varsta mi se pareau cele mai dragalase si iubarete.Acum nu pot sa ies din casa cu o anumita bluza daca am o culoare care nu se potriveste la pantaloni,santieristii ma fluiera si fac ca niste maimute ce vad o banana,iar batranii mi se par patetici cu grijile lor duse la extreme,iar noile chestii dragalase sunt baietii..care dealtfel nu sunt absolut deloc “dragalasi”.
Ei bine,vreau sa fiu dinnou fata care eram inainte.Fata pe care toti o strigau cu mandrie “Betty”!
Vreau sa fiu iar fata care nu injura,care nu gandeste lucruri rele despre altii,care nu se gandeste numai la ea,care cade si rade…care se ridica zambind si spune ca nu are nimic,chiar daca ii vine sa planga.Fata care se ridica si pleaca mai departe in cautare de noi aventuri,de noi trairi.Fata care nu renunta,orice ar fi.
Imi e dor de fata aia care sa batea cu toti baietii si care se aseza pe jos,nu ca acum cand da cu mana pe banca sa nu cumva sa fie vreun smocusor de praf..de fata aia care ii batea pe baieti la toate jocurile pe playstation,mai ales la ala cu biciclete pentru ca aveam o viteza uimitoare in deget[trebuia sa apesi foarte repede ca sa prinda mai multa viteza].
Imi e dor de fata care striga la tigani:”Fiare vechi,haine vechi,ia-l pe tactu’ de urechi!”si fugeam de rupeam pamantul.
Mi-e dor de fata care nu se supara DELOC..indiferent ce ii faceai.
Imi e dor de fata care visa ca o sa mearga pe luna cu un seslong si o lopatica si de fata care isi facea 4 prieteni pe zi in parculet si care ii batea cu lopatelele in cap.
Imi e dor de fata care dormea dupaamiaza si se trezea sa manance biscuiti cu mar si in caz ca nu dormea,mergea la mamaie si incerca sa o lamureasca de faptul ca in 5 minute a avut timp sa adoarma,sa viseze si sa se trezeasca si al carui vis nu era un laptop,sau sa il cucereaasca pe x sau mai stiu eu ce cacat..era sa ii ia tata o trotineta albastra cu ghidon de spuma,sau de fata care ii rupea mamei tocurile,nu cea care le cauta acum prin magazine.
Eram o fata cu o personalitate atat de mare..o fata de care toti baietii pe care i-a cunoscut au spus:”cand vorbesc cu tine,paca vorbesc cu cel mai bun prieten al meu:.Imi placea fata aia care se dadea in leagan si care cadea in cap de cele mai multe ori pentru ca era slaba si usoara si aluneca pentru ca nu se tinea bine,apoi,ca de fiecare data,radea pana ii dadeau lacrimile,sau care merge in parc ca sa se dea in leagan,nu ca sa se poata gandi mai bine la ce sa ii spuna a doua zi lui x cu privire la situatia y.
E greu.
Am pierdut-o pe fata aia,am pus-o bine si nu mai stiu unde am pus-o.
Si regret..atat de mult.
Urati-mi succes in cautarea ei.Promit ca o sa o caut.
Topsy Creet.
Jul 27, 2009 @ 16:05:22
Frumos, imi place ce ai scris…insa trebuie tinut cont de faptul ca majoritatea ne pierdem, ne schimbam cu trecerea varstei si e ceva oarecum normal.
Jul 27, 2009 @ 16:13:32
Sunt de acord cu tine doar ca unii oameni se schimba prea repede in ceva ce nu ii caracterizeaza.
Stim cu totii oameni care nu s-au maturizat niciodata si mi se pare destul de normal,avand in vedere ca toti suntem niste copii mai mari,sau mai mici.
E bine sa ai momente in care sa te regasesti ,doar ca putini sunt oamenii care te ajuta sa faci asta.Am si eu unul,dar e prea departe.Prea departe sa ma asculte si sa ma inteleaga.
Iti multumesc ca treci pe aici!
Te mai astept.
Jul 27, 2009 @ 16:19:09
Nu toti se maturizeaza, unii oameni ramam mereu copii pana si la varsta de nouazeci de ani sa spunem, si ma refer mai mult la oamenii care nu au avut o copilarie prea fericita, oameni care doresc sa se simta copii in adevaratul sens al cuvantului si sa simta iubirea de care are parte un copil.
Si totusi sunt si oameni care nici macar nu se nasc copii, sunt persoane care se maturizeaza de la o varsta frageda, nu ma refer neaparat la aspectul fizic, ci si la cel moral…
Se cam bate cap in cap afirmatia mea totusi. : ))
Jul 27, 2009 @ 16:26:49
Defat nu prea pentru ca ai prezentat doua tipuri de oameni.
)
In schimb,as vrea sa adaug,ca eu in ciuda faptului ca am avut o copilarie fericita,imi doresc sa fiu iar copil,iar acest tip de om nu l-ai pus pe lista.
Daca ne gandim bine,lumea ar fi un loc mai bun daca iubim mai mult,daca punem suflet in ceea ce facem si daca mai lasam din problemele serviciului sau ale scolii cand ajungem acasa,la cei dragi noua.
Trebuie sa iubim mai mult,iar dupa parerea mea,dragostea unui copil e cea mai pura forma a dragostei.
Citez un geniu:”Eu sunt Peter Pan.Nu voi creste niciodata.Adultii m-au dezamagit,copiii niciodata.”
Copiii stiu sa iubeasca cu toata natura lor,noi am uitat obiceiurile acestea frumoase…atat de frumoase.
Rar mai intalnesti un om care sa respecte aceasta “traditie”,iar acel om vreau sa fiu eu!
Jul 28, 2009 @ 14:28:59
Ha ha … Peter Pan. I know who said that!
Jul 27, 2009 @ 16:59:47
Mediul în care trăim,mass-media,anturajele…ne fac sa ne schimbam brusc,ne fac de multe sa ,,îmbobocim”-dacă pot spune aşa-prea devreme.Copii de clasa a 6-a ştiu deja multe lucruri despre sex,sinucideri şi despre multe alte lucruri.Mulţi dintre ei ,atunci când încep să vorbească, nu se mai opresc din înjurături.Frumos articol,te mai aştept şi la mine!
Numia bine!
Jul 28, 2009 @ 14:33:40
I know too
dar cum ti se pare citatul?
in consecinta am sau nu dreptate?
eu consider ca lumea ar fi mai buna,daca am sta…daca nu in fiecare seara,poate la doua seri,impreuna cu cei pe care ii iubim,la un pahar cu lapte si niste biscuiti cu ciocolata.
sa glumim,sa povestim,sa schimbam idei…cred ca lumea ar fi mai buna facand numai lucrul asta poate nesemnificatv pentru unii,vital pentru altii[si pentru mine] si consider ca e un prilej bun ca fiecare om care citeste acest post,sa faca asa.
Jul 28, 2009 @ 14:36:36
Yeah, in consecinta… you’re right.